Definita cuvantului tăgîrță
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tăgîrță
a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție. Vezi definitia »
paireásă, pairése, s.f. (înv.) soție de pair (vasal al regelui Franței). Vezi definitia »
hârzoábă, hârzoábe, s.f. (reg.) 1. tălpici cu o potcoavă folosite de vânători pentru a nu se scufunda în zăpadă. 2. opincă rău croită; broască; sfoară cu care se leagă opinca. 3. (fig.) vită slabă; mârțoagă, gloabă, haram. Vezi definitia »
ZEÍȚĂ, zeițe, s. f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iță. Vezi definitia »
FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase) Vezi definitia »