CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka. Vezi definitia »

trăcăneálă s.f. (reg.; înv.) un fel de umblet al calului. Vezi definitia »

DUNÉTĂ s.f. (Mar.) Mică punte ridicată deasupra punții principale la pupa unei nave. [< fr. dunette]. Vezi definitia »

ARNÉZĂ s. f. figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească. (< fr. arnèse) Vezi definitia »

STÓPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper]. Vezi definitia »