ORFÍSM s. n. 1. Curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză. 2. Curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozității și a dinamismului. – Din fr. orphisme. Vezi definitia »

AMFORÍSM s. n. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice. (< fr. amphorisme) Vezi definitia »

INEÍSM s.n. Doctrină filozofică fundată pe acceptarea ideilor înnăscute. [Pron. -ne-ism. / < fr. innéisme]. Vezi definitia »

ECHIDNÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu venin de șerpi. [< fr. échidnisme]. Vezi definitia »

MILITARÍSM s.n. Politică reacționară caracterizată prin cursa înarmărilor și intensificarea reacțiunii interne în vederea pregătirii războaielor de cotropire. [Cf. fr. militarisme, germ. Militarismus]. Vezi definitia »