Definita cuvantului tain
taín (-nuri), s. n. – Rație, porție. – Mr. tăine, megl. tain. Tc. (arab.) tayan (Șeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), cf. ngr. ταïνι, bg., sb. tain. – Der. taingiu, s. m. (furier), înv., din tc. tayinci.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tain
BIZANTÍN, -Ă, bizantini, -e, adj. De la Bizanț, care este propriu Bizanțului, din vremea împărăției bizantine. ♦ Fig. Corupt, perfid. – Fr. byzantin (lat. lit. byzantinus). Vezi definitia »
CRIPTOCRISTALÍN, -Ă adj. (despre structura mineralelor, a rocilor) foarte fin cristalizat. (< fr. cryptocristallin) Vezi definitia »
ADOLESCENTÍN, -Ă adj. de adolescent. (< it. adolescentino) Vezi definitia »
ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. – Din it. aldino. Vezi definitia »
TURMALÍN s.n. v. turmalină. Vezi definitia »