OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului¹. ♦ structură ~ă = structură a rocilor prin poziția neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique) Vezi definitia »

VÓRNIC, vornici, s. m. 1. (În evul mediu, în țările românești) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. 2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg. ♦ Funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩnikŭ. Vezi definitia »

ECONÓMIC, -Ă adj. 1. referitor la economie. 2. care cere puține cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil. (< fr. économique, lat. oeconomicus, gr. oikonomikos) Vezi definitia »

HISTAMÍNIC, -Ă, histaminici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la histamină, de histamină. – Din fr. histaminique. Vezi definitia »

HULIGÁNIC, -Ă, huliganici, -ce, adj. De huligan, specific huliganilor sau huliganismului, care ține de huligani sau de huliganism. – Huligan + suf. -ic. Vezi definitia »