Definita cuvantului tămădui
tămăduí (tămăduiésc, tămăduít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s. f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tămădui
hrepcuí, hrepcuiésc, vb. IV (reg.) 1. a cosi cu hreapca (v.). 1. (refl.) a se strica, a se hodorogi. Vezi definitia »
vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă Vezi definitia »
răgăduí1, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli. Vezi definitia »
ANHUI, prov. în V Chinei, pe cursul inferior al fl. Yangtze; 139,9 mii km2; 52,9 mil. loc. (1988). Centru ad-tiv.: Hefel. Expl. de huilă, min. de fier, cupru, fosforite. Mare producătoare de orez și ceai; grîu, bumbac și soia. Creșterea porcinelor. Vezi definitia »
TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui. Vezi definitia »