CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. Zid care unește flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine]. Vezi definitia »

șutilícă², șutilíci, s.m. (reg. și fam.) copil care are obiceiul de a șterpeli. Vezi definitia »

FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

ÚNDIȚĂ, undițe, s. f. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o vargă flexibilă de care este legată o sfoară, un fir de material plastic etc., având la capăt un cârlig ascuțit și îndoit, în care se pune momeala pentru a prinde peștele: p. restr. cârligul acestei unelte. – Din sl. ondica. Vezi definitia »

METAMORÁLĂ s. f. parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei. (< fr. métamorale) Vezi definitia »