SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate. Vezi definitia »

FEMEIE GRASĂ balabustă, baldâră, balenă, bașoaldă, bașoldină, doapă, matroană, potoapă, salatieră, vacă. Vezi definitia »

MAIÉZĂ s. f. mecanism de susținere și acționare a platinelor de buclare la mașinile de tricotat. (< fr. mailleuse) Vezi definitia »

IACTÁNȚĂ s.f. (Liv.) Înfumurare, îngâmfare, vanitate. ♦ Lăudăroșenie, fanfaronadă. [< lat. iactantia, fr. jactance]. Vezi definitia »

LIMFOLÍZĂ s. f. distrugere a țesutului limfoid și a limfocitelor. (< fr. lympholyse) Vezi definitia »