Definita cuvantului tănase
Tănáse s. m. – Tip popular de neghiob. Gr. Aθανάσιος, parțial prin intermediul sl. Athanasij, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191. Nu este clară legătura cu tănău (var. tanău), s. m. (Mold., neghiob, tont), pe care Scriban îl leagă de tălălău.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tănase
BONGOÁSE s. f. pl. (Reg.) Istorioare, povești hazlii. – Et. nec. Vezi definitia »
NOTA ȘASE nouă cu coada-n sus, nouă-ntors, umflat. Vezi definitia »
CHASSÉ s. n. Pas mare de dans sau gimnastică cu un picior alunecând înainte. [Pr.: șasé] – Cuv. fr. Vezi definitia »
se pron. refl. – Arată că persoana care îndeplinește o acțiune este și aceea care o suferă. – Var. Munt. să. Mr. se. Lat. se (REW 7761), conservat în toate limbile romanice. Ca și în sp. are și valoare de pron. nehotărît: se spune = fr. on dit; șade cum se șade = „șade ca toată lumea”. Vezi definitia »
catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști. Vezi definitia »