Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
ERUCIFÓRM, -Ă adj. (despre larva unor insecte, organele unor plante) de forma unei omizi. (< fr. éruciforme) Vezi definitia »
PERIDÉRM s. n. 1. înveliș superficial al epidermei fetale. 2. (bot.) scoarța secundară suberoasă care înlocuiește epiderma rădăcinii și tulpinii. (< fr. périderme) Vezi definitia »
CRATERIFÓRM, -Ă, crateriformi, -e, adj. (Livr.) Care are forma craterului unui vulcan. – Din fr. cratériforme. Vezi definitia »
ENDOTÉRM, -Ă adj. Endotermic. [< germ. endotherm]. Vezi definitia »
OSTREIFÓRM, -Ă adj. care are forma unei cochilii de stridie. (< fr. ostréiforme) Vezi definitia »