Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
IODOFÓRM s.n. Substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită ca antiseptic, anestezic etc. [< fr. iodoforme]. Vezi definitia »
PAPILIFÓRM, -Ă adj. În formă de papilă. [< fr. papilliforme]. Vezi definitia »
LIMACIFÓRM, -Ă adj. de forma unui melc. (< fr. limaciforme) Vezi definitia »
BACILIFÓRM, -Ă adj. în formă de bacil. (< fr. bacilliforme) Vezi definitia »
MEGATÉRM, -Ă adj. (Despre plante) Care preferă regiunile calde; macroterm. [< germ. mégatherm, cf. gr. megas – mare, therme – căldură]. Vezi definitia »