Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
FILIFÓRM, -Ă adj. 1. în formă de fir. 2. (biol.; despre organe) în formă de, cu aspect de fir sau filament. (< fr. filiforme) Vezi definitia »
INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus) Vezi definitia »
HOMEOTÉRM, -Ă adj., s.n. 1. (op. poichiloterm) (Animal) cu temperatură constantă. 2. (Despre ape termale) Care izvorăște la o temperatură apropiată de aceea a organismului omului. [Pron. -me-o-. / < fr. homéotherme, cf. gr. homoios – asemănător, thermos – căldură]. Vezi definitia »
BALANIFÓRM, -Ă adj. În formă de ghindă. (< fr. balaniforme) Vezi definitia »
GIMNOSPÉRM, -Ă I adj. cu ovulele necuprinse în ovar; cu semințele nude. II. s. f. pl. încrengătură a fanerogamelor, plante spermatofite cu semințe neînchise în fruct. (< fr. gymnosperme/s/) Vezi definitia »