Definita cuvantului tartor
tártor (-ri), s. m. – 1. Șeful demonilor și al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. și Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parțial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunția mold.). – Der. tartoriță, s. f. (diavoliță; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s. m. (spiriduș pitic și rău în basme) poate fi și el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tartor
ZELATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur]. Vezi definitia »
LEVINCIÓR, levinciori, adj. m. Levințel. – Din levint + suf. -ic-ior. Vezi definitia »
DORMITÓR s. n. cameră de dormit (într-o locuință, cazarmă, internat etc.). ◊ mobilă din camera de dormit. (< lat. dormitorium) Vezi definitia »
HIDROMETEÓR s.m. Produs de condensare a vaporilor de apă din atmosferă. [Pron. -te-or. / cf. germ. Hydrometeor, fr. hydrométéore]. Vezi definitia »
NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator) Vezi definitia »