Definita cuvantului țăruș
țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țăruș
PANÁȘ s.n. Smoc de pene (colorate) care împodobea odinioară coiful sau chipiul militarilor; penaj. [Pl. -șuri. / < fr. panache, cf. it. pennaccio – penaj]. Vezi definitia »
RĂCHITÍȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. – Răchită + suf. -iș. Vezi definitia »
BOTÓȘ2, botóși, s. m. (Fam.) Papuc de casă, de obicei confecționat din pânză sau din blană, asemănător cu gheata. (cf. magh. botos = încălțăminte [de casă] din pâslă < fr. botte) [et. MÉSZ] Vezi definitia »
ILÍȘ, ilișuri, s. n. Impozit care se percepea în Moldova, în evul mediu, asupra cerealelor. – Din magh. élés „gustare”. Vezi definitia »
BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Din baider + suf. -aș. Vezi definitia »