Definita cuvantului teacă
teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu teacă
ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance) Vezi definitia »
PESÁDĂ s. f. mișcare a calului în ridicarea pe picioarele de dinapoi. (< fr. pesade) Vezi definitia »
DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. (< fr. doline) Vezi definitia »
ANTIDIURÉZĂ s. f. reducere, până la suprimare, a debitului urinar. (< engl. antidiuresis) Vezi definitia »
SANTÍNĂ s.f. Spațiul aflat la fundul unei nave unde se adună apele de condensare, cele de infiltrație etc., care sunt eliminate cu ajutorul pompelor. [< fr. sentine, cf. lat. sentina]. Vezi definitia »