HERMENEÚTICĂ s. f. Știința și arta interpretării textelor vechi, în special biblice; știința exegezei. ♦ Știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. [Var.: ermenéutică s. f.] – Din fr. herméneutique, germ. Hermeneutik. Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s.f. Bizantinologie. [Gen. -cii. / < germ. Byzantinistik]. Vezi definitia »

o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vreme rea. Vezi definitia »

BIOASTRONAÚTICĂ s.f. Știință care studiază metodele pentru trimiterea oamenilor în cosmos. [< germ. Bioastronautik]. Vezi definitia »

a-i ieși părul prin căciulă expr. 1. a i se urî cu așteptatul. 2. a o duce greu. Vezi definitia »