Definita cuvantului teflu
téflu (-luri), s. n. – Bot, rît de porc. – Var. Munt. tef. Creație expresivă, cf. nătăfleț, și toate creațiile verbale care sugerează ideea de „obiect rotund”. După ipoteza improbabilă a lui Bogrea, Dacor., V, 852, în relație cu tc. (arab.) tefl „salivă”. Var. circulă în Dîmbovița. – Der. tufli, vb. (a înfunda, a pune o pălărie pe cap și a o turti în același timp), cuvînt citat în dicționare pentru Mold., dar care se folosește și în Munt. (îl întrebuințează Murnu; legătura cu sb. tuviti „a face socoteala” sugerată de Scriban sau cu ceh. tjukati „a turti”, propusă de Cihac, II, 425, nu este posibilă); tuflă, s. f. (Arg., portofel, portmoneu); infuflica, vb. (a se ghiftui, a se sătura); tuflu, s. n. (Arg., portofel), în loc de tuflă, sau poate din germ. Zuflucht „recurs”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu teflu
OCTÚPLU, -Ă, octupli, -e, adj., s. n. 1. Adj. De opt ori mai mare sau mai mult în raport cu cantitatea dată. 2. S. n. Mulțime, grup compus din opt unități. – Din fr. octuple. Vezi definitia »
HEMICÍCLU, hemicicluri, s. n. Spațiu mare sau construcție în formă de semicerc pentru săli de cursuri, de spectacole etc. [Var.: emicíclu s. n.] – Din fr. hémicycle. Vezi definitia »
CASTELU, Com. în jud. Constanța; 6.775 loc. (1991). Vestigii paleolitice, din epoca bronzului, epoca romană și feudală (sec. 9-10). Vezi definitia »
HABITÁCLU s.n. 1. Spațiu rezervat echipajului într-o aeronavă. 2. Cutie specială în care este fixată busola pe o navă. Vezi definitia »
ȘPÁCLU, șpacluri, s. n. Unealtă formată dintr-o lamă triunghiulară de oțel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel. Vezi definitia »