Definita cuvantului țel
țel (-luri), s. n. – 1. Țintă. – 2. Scop, intenție, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. țăl. Germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puțin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. țelui (var. țălui, țeli), vb. (a ochi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țel
BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el. Vezi definitia »
PETRÉL s.m. Pasăre marină de talie mică, albă, cu spatele și aripile cenușii, foarte vorace. [< fr. pétrel]. Vezi definitia »
MOTĂNÉL, motănei, s. m. Motănaș. – Motan + suf. -el. Vezi definitia »
lăzărél s. m. – Sărbătoare populară în ajunul Duminicii Floriilor. De la Lazăr. – Der. lăzăriță, s. f. (fată care merge din casă-n casă, cîntînd cîntece ocazionale, în sărbătoarea numită Lăzărel). Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186. Vezi definitia »
ȘERVEȚÉL, șervețele, s. n. Diminutiv al lui șervet. ♦ Bucată de pânză sau de hârtie subțire (ușor creponată), care servește la ștersul gurii. – Șervet + suf. -el. Vezi definitia »