Definita cuvantului telefon
telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
ciclon s. n. sg. (tox.) feniciclidină. Vezi definitia »
ROYLÓN s. n. fibră de polimer sintetic poliamidic, cu aceleași proprietăți ca ale nailonului. (< ro/lan/ + /na/ilon, n. com.) Vezi definitia »
ACETON- elem. „acetonă”. (< fr. acéton-, cf. lat. acetum, oțet) Vezi definitia »
BARÍTON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. Cântăreț cu voce intermediară între cea de tenor și cea de bas. 3. Instrument de alamă care are într-o orchestră un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baritón] – It. baritono (fr. barytone). Vezi definitia »
LORNIÓN, lornioane s.n. Lornietă (1). Vezi definitia »