Definita cuvantului temenea
temeneá (-éle), s. f. – Ploconeală, reverență. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Șeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu temenea
pátrusprecelea (= paisprezecelea) num. ord. (f. patrusprecea) Vezi definitia »
țấrlea s.m. sg. (reg.) om mic, vioi, poznaș. Vezi definitia »
HALAGEÁ s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec. Vezi definitia »
SĂRĂȚEÁ, sărățele, s. f. (Fam.) Saleu. – Sărat + suf. -ea. Vezi definitia »
DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă, înainte de... Anii dinaintea erei noastre. – De4 + înaintea. Vezi definitia »