TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek. Vezi definitia »

LINCHÍ, linchesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca un aliment lichid lingându-l (și făcând un zgomot caracteristic cu limba). ♦ A mânca fără poftă, în silă, abia atingând mâncarea. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ténchi (-iuri), s. n. – Greutate înv., egală cu 0,795 g în Munt. și 0,8088 g în Mold. – Mr. tenghe. Tc. tenk (Șeineanu, II, 356), cf. ngr. τέγγι, bg. denk. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

DIÓCHI s. n. v. deochi. Vezi definitia »

echi- – Pref. care indică egalitate: echidistant, adj.; echidistanță, s. f.; echilateral, adj.; echivalent, adj.; echivalență, s. f. Intră de aemenea în cîteva compuneri a căror elemente simple nu au viață proprie în rom.: echilibru, s. n.; echilibra, vb.; echilibrist, s. m.; echilibristică, s. f.; echinocțiu, s. n.; echinocțial, adj.; echivoc, adj. Vezi definitia »