Definita cuvantului tendință
tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tendință
PRIMADÓNĂ s. f. primă cântăreață a unui teatru de operă. (< it. prima donna) Vezi definitia »
vălmășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășélii; pl. vălmășéli Vezi definitia »
ZÁRZĂLĂ s. f. (Var.) Zarzără. Vezi definitia »
DELICVESCÉNȚĂ s. f. 1. proprietate a unor substanțe solide de a fi delicvescente. 2. (fig.) decadență, corupție. (< fr. déliquescence) Vezi definitia »
PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic1. – Din lat. praebenda. Vezi definitia »