Definita cuvantului teologie
teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie. – Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu teologie
FILTRÁȚIE s.f. Filtrare. [Gen. -iei. / cf. fr. filtration]. Vezi definitia »
INCAVÁȚIE s. f. adâncitură executată la suprafața unei piese prin deformare plastică. (< engl. incavation, lat. incavatio) Vezi definitia »
DEPRECÁȚIE s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [Gen. -iei, var. deprecațiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio]. Vezi definitia »
iconoborénie s.f. (înv.) combatere a cultului icoanelor; iconomahie. Vezi definitia »
CONSTITÚȚIE, constituții, s. f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis. Vezi definitia »