PÓTCĂ, potce, s. f. (Pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ◊ Expr. A da de potcă = a o păți. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din sl. potŭka. Vezi definitia »

FOTOCRÓNICĂ s.f. Cronică jurnalistică bazată în special pe fotografii. [Cf. it. fotocronaca]. Vezi definitia »

RUJÚȚĂ, rujúțe, s.f. (Bot.) Rujuliță. Mândro, de iubirea noastră Răsărit-a ruja-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuța, Mare iubire-ar strica. Vezi definitia »

OFTĂTÚRĂ, oftături, s. f. (Rar) Oftat. – Ofta + suf. -ătură. Vezi definitia »

MACORTEÁȚĂ, macortețe, s. f. (Reg.) Strachină mare. – Ucr. macortet. Vezi definitia »