Definita cuvantului tetea
tétea s. m. – Tată. Țig. tetea. Cuvînt care se folosește numai vorbind despre țigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului țig. este incertă, probabil este o creație spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenții ironice.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tetea
năvreá, năvréle, s.f. (reg.) ciucure de lână pe care-l poartă țăranii la pălărie. Vezi definitia »
peșingeá adj. (înv.) cu bani peșin, cu bani lichizi, în numerar. Vezi definitia »
AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave. Vezi definitia »
ahtinameá (-éle), s. f. – Capitulare, tratat al imperiului turc cu o putere creștină. Tc. ahdname, din arab. ‘ahd „contract” și per. nāma „scris” (Șeineanu, II, 3; Lokotsch 1551). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
imposibilitatea, incapacitatea unei persoane de a-si exprima emotiilețrailrile Vezi definitia »