cealapatiu, cealapatii s. m. persoană naivă / credulă. Vezi definitia »

REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc. 2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din fr. refuge, lat. refugium. Vezi definitia »

cidíu, -ie, adj. (reg., înv.) de nimic, prostănac, motolog. Vezi definitia »

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu. Vezi definitia »

DEROGATÓRIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius) Vezi definitia »