MELÉU s. n. elem. mele. Vezi definitia »

DEMIVOLÉU s. n. (tenis) luare a mingii imediat după contactul ei cu solul. (< fr. demi-volée) Vezi definitia »

PROTÉU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, întâlnit numai în apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea albă și cu branhiile externe, care se mențin și la adult. ♦ Gen de bacterii în formă de bastonașe, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit părerile. [Cf. fr. protée, proteus, lat. Proteus]. Vezi definitia »

VIOLACÉU, -CÉE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuanțe. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al cărei tip principal este vioreaua; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violacé, lat. violaceus. Vezi definitia »

PORTCLIȘÉU s.n. Casetă de lemn sau metalică în care se introduce placa pe care se fotografiază. [< port- + clișeu]. Vezi definitia »