Definita cuvantului ticlui
ticluí (-uésc, -ít), vb. – 1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ticlui
GLETUÍ, gletuiesc, vb. IV tranz. A acoperi (un perete) cu glet. – Din glet + suf. -ui Vezi definitia »
puțuluí (-uiésc, puțuluít), vb. – A se găti, a se dichisi. Germ. putzen (Candrea). – Der. puțuluială, s. f. (podoabă, curățenie). În Trans., și ironic în alte părți. Vezi definitia »
TUÍ2, tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu. Vezi definitia »
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. Tranz. 1. A acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Fr. attribuer (lat. lit. attribuere). Vezi definitia »
ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi. Vezi definitia »