Definita cuvantului ticlui
ticluí (-uésc, -ít), vb. – 1. A compune, a pune în ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incertă. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tîlcui „a interpreta” cu metateză (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretînd” dorințele unei persoane care nu știe să scrie. Legătura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ticlui
seciuí, seciuiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.; despre copaci sau păduri) a reteza; a prăvăli. 2. (reg.; despre păduri sau lunci) a defrișa pentru culturi. 3. (reg.; despre vreascuri) a îngrămădi. Vezi definitia »
părmăcuí, părmăcuiésc, vb. IV (înv.) a întări cu parmaci. Vezi definitia »
DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A scoate, a desființa împrejmuirea unei curți, a unui loc etc. – Des1- + [îm]prejmui. Vezi definitia »
sprehuí1, sprehuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mișca încoace și încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui și șprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări. Vezi definitia »
STIHUÍ, stihuiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Rar) A face, a compune versuri; a versifica. – Stih + suf. -ui. Vezi definitia »