Definita cuvantului tîmplă
tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîmplă
CÓCINĂ, cocini, s. f. Adăpost sau coteț pentru porci. ♦ Cameră, locuință, foarte murdară și neîngrijită. – Din bg., scr. kočina. Vezi definitia »
NÓXĂ, noxe, s. f. Agent, factor sau împrejurare cu acțiune dăunătoare asupra organismului, care se răspândește în atmosferă de obicei în timpul diferitelor procese tehnologice. – Din lat. noxa. Vezi definitia »
FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse. Vezi definitia »
cușníță, cușníțe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata. Vezi definitia »
CERBOÁICĂ, cerboaice, s. f. Femela cerbului; ciută. – Cerb + suf. -oaică. Vezi definitia »