Definita cuvantului tină
tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tină
SOTÉUZĂ s.f. Vas în formă de cratiță cu pereții mai înalți și coadă în loc de mânere, destinată sotării legumelor sau a cărnii. [Pron. -tö-. / < fr. sauteuse]. Vezi definitia »
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze Vezi definitia »
NOVELÍSTICĂ s.f. Totalitatea nuvelelor unui scriitor, ale literaturii unei epoci etc. [Gen. -cii. / cf. germ. Novellistik]. Vezi definitia »
TRAVERSÍNĂ, traversine, s. f. Traversă din scheletul de rezistență al unei nave, cu dimensiuni mai mici decât ale traverselor principale. – Din fr. traversin. Vezi definitia »
vâlcelúșă s. f., art. vâlcelúșa, g.-d. art. vâlcelúșei; pl. vâlcelúșe Vezi definitia »