Definita cuvantului tîngă
tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîngă
BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară. Vezi definitia »
TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig. Vezi definitia »
SPERMATOCISTÍTĂ s. f. inflamație a veziculelor seminale. (< fr. spermatocystite) Vezi definitia »
ALGEBROLÓGICĂ s. f. încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule. (< algebră + logică) Vezi definitia »
DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche. Vezi definitia »