Definita cuvantului tîngă
tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîngă
patíță, patíțe, s.f. (înv.) talpă la saboți. Vezi definitia »
ȘTERPELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a șterpeli; furt. – Șterpeli + suf. -eală. Vezi definitia »
ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua. Vezi definitia »
LISÉZĂ, liseze, s. f. Mașină pentru spălat și netezit lâna după laminare. – Din fr. lisseuse. Vezi definitia »
AURÍCULĂ, auricule, s. f. Partea externă a urechii; pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). Vezi definitia »