Definita cuvantului țînțar
țînțár (-ri), s. m. – Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. țințar. Megl. țănțar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cénzalo. – Der. țînțăraș, s. n. (un anumit dans popular); țînțărime, s. f. (mulțime de țînțari).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țînțar
TOTALITÁR, -Ă, totalitari, -e, adj. (Despre state, despre regimuri și concepții politice) Care aplică sau preconizează dictatura unei minorități, majoritatea populației fiind lipsită de drepturi și de libertăți. – Din fr. totalitaire. Vezi definitia »
peticár2, peticáre, s.n. (înv. și reg.) covor din petice. Vezi definitia »
CVADRIFILÁR, -Ă adj. din patru fire; (electr.) cu patru conductoare. (< fr. quadrifilaire) Vezi definitia »
PRIMÁR, -Ă adj. De la început, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Eră primară (și s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate în era primară. ♦ primordial, de bază. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario]. Vezi definitia »
ORACULÁR, -Ă, oraculari, -e, adj. (Rar) care aparține oracolului, privitor la oracol. – Oracul + suf. -ar. Vezi definitia »