Definita cuvantului tipic
tipíc (-ce), s. n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s. f. (manie); tipicale, s. f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
ANACREÓNTIC, -Ă, anacreontici, -e, adj. În genul poeziilor poetului grec Anacreon (care a cântat dragostea, vinul și veselia la ospețe). [Pr.: -cre-on-]. – Fr. anacréonthique (lat. lit. anacreonticus). Vezi definitia »
CALEIDOSCÓPIC, -Ă, caleidoscopici, -ce, adj. (Despre imagini; adesea fig.) Ca de caleidoscop. – Caleidoscop + suf. -ic. Vezi definitia »
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique. Vezi definitia »
ELÁSTIC, -Ă I. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde. ◊ (despre ființe) mlădios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate (3). II. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. (< fr. élastique, lat. elasticus) Vezi definitia »
ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique]. Vezi definitia »