Definita cuvantului tiptil
tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tiptil
IMPOSÍBIL, -Ă, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O muncă imposibilă. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputință, nici într-un caz, cu nici un preț. – Din fr. impossible, lat. impossibilis. Vezi definitia »
INCONFORTÁBIL, -Ă adj. Lipsit de confort; incomod. [Cf. fr. inconfortable]. Vezi definitia »
EVAPORÁBIL, -Ă adj. Care se poate evapora (ușor). [Cf. fr. évaporable]. Vezi definitia »
PENTASTÍL s.n. Templu antic cu cinci coloane. [< fr. pentastyle, cf. gr. pente – cinci, stylos – coloană]. Vezi definitia »
SIGIL- v. sigilo-. Vezi definitia »