Definita cuvantului tiran
tirán (-ni), s. m. – Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57), sec. XVII. – Der. tiranic, adj., din fr. tyrannique; tirănesc, adj. (înv., tiranic); tirănește, adv. (înv., tiranic); tirăni, vb. (înv., a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. înv. tirănie), s. f. (despoție) din gr. τυραννία; tiraniza, vb., din fr. tyranniser; tiranisi, vb. (a tiraniza), din gr. τυραννίζω, aorist τυράννησα.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tiran
NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien) Vezi definitia »
CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean. Vezi definitia »
curbán (-ne), s. n. – 1. Ofrandă, jertfă. – 2. Banchet, festin. – 3. Victimă, animal sacrificat. – Var. gurban. Mr. curbane, megl. curban. Tc. kurban (Șeineanu, III, 44; Lokotsch 1208), cf. bg. korban, sb. kurban, it. corban (Battisti, II, 1103). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
CELAN, Paul (pseud. lui Paul Ancel) (1920-1971, n. Cernăuți), scriitor austriac de origine română. Stabilit la Paris. Lirică abstractă și metaforică („Mac și memorie”, „Din prag în prag”) vădind un remarcabil simț al limbii. Vezi definitia »
URAGÁN s. n. ciclon tropical; (p. ext.) vânt puternic, cu acțiuni distrugătoare, însoțit adesea de ploi torențiale. ◊ (fig.) dezlănțuire impetuoasă de pasiuni. (< fr. ouragan) Vezi definitia »