Definita cuvantului tîrlă
tîrlă (-le), s. f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaș, s. m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-și așeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrliște, s. f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tîrlă
cíndură (cíndră) conj. (reg., înv.) fiindcă, deoarece. Vezi definitia »
prișcálă (prișcắli), s. f. – Bețișor care se folosește într-un anumit joc de ajun. – Var. drișcală. Sb. drška) „băț”. Vezi definitia »
LABIÁL-Ă adj. Care aparține buzelor sau se referă la buze. Vezi definitia »
cribdă s.f. (reg.) înșelătorie, șoaldă (în jocurile copiilor). Vezi definitia »
NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică. Vezi definitia »