FOC², focuri, s. n. Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc. Vezi definitia »

MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală, epidemică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque. Vezi definitia »

zglăvóc² (plantă) s. m., pl. zglăvóci Vezi definitia »

joc cool ptr ati testa abilitatile si intelepcineaștrategia rabdarea etc si e cel mai super joc;joc despre orientul antic Vezi definitia »

BLOC¹ s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea și tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ◊ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poștale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din stație. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeași linie. 6. Grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur]. Vezi definitia »