Definita cuvantului tont
tont (-oántă), adj. – Prost, nerod. – Var. tînt. Creație expresivă, cf. tîmp, it., sp., port. tonto, calabr. ntontu (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 636; REW 8988). – Der. tontălău (var. tăntălău, tontalan, tontolog, tontolete), s. m. (prost, nătîng, nepriceput); tonti, vb. (a prosti). Tontoroi, s. n. (țopăială) se bazează fără îndoială pe același sens, deși nu este atestat astfel, se folosește în expresia a juca tontoroiul „a țopăi ca un nebun”, var. țonțoroi (după Cihac, II, 534, de la țanțoș; după Scriban,din mag. tantorogni „a țopăi”). Torontoc, s. m. (Olt., prost) s-a format ca sărîntoc. Tut, s. m. (Munt., prost) pare a fi același cuvînt ca tont, cu pierderea nazalei, der. tută, s. f. (toantă); rătuti, vb. (a prosti, a zăpăci), pe care Scriban îl lega degeaba de mag. Ratoti ember „om din satul Ratot”; rătuteală, s. f. (zăpăceală; prostie); hututui, s. m. (Mold., zăpăcit); tutuială, s. f. (zăpăceală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tont
DEVOTAMÉNT s.n. Atitudine de sacrificiu pentru cineva sau ceva; atașament față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; înclinare și hotărâre de a face orice pentru a servi pe cineva sau ceva. [< devota, cf. fr. dévouement]. Vezi definitia »
PIVOTÁNT, -Ă adj. 1. care pivotează. 2. (despre rădăcini) de forma unui pivot; (despre plante) cu rădăcina dintr-un pivot (I, 3). (< fr. pivotant) Vezi definitia »
RADIOELEMÉNT s. n. element chimic radioactiv. (< fr. radioélément) Vezi definitia »
HALUCINÁNT, -Ă adj. 1. care provoacă halucinații. 2. (fig.) uluitor, impresionant. (< fr. hallucinant) Vezi definitia »
SEMNALMÉNT s. n. semn particular al cuiva, după care poate fi indentificat; signalment. (după fr. signalement) Vezi definitia »