Definita cuvantului toroapă
toroápă (-pe), s. f.1. Mîrțoagă, gloabă. – 2. Încurcătură, necaz. Origine incertă. Probabil în legătură cu rus. toropitĭ „a grăbi”, cf. rut. toropa „mocăit” (Candrea).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toroapă
COCHLEOÍDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al extremităților arcelor cercurilor tangente la o dreaptă într-un punct al ei, având originea comună și aceeași lungime. (< fr. cochléoïde) Vezi definitia »
PRIMULÍNĂ s.f. Substanță colorantă galbenă, folosită la colorarea bumbacului. [< fr. primuline]. Vezi definitia »
SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja. Vezi definitia »
tiristă, tiriste s. f. 1. infractoare străină. 2. prostituată care operează pe șoselele de centură și în parcările de pe autostrăzi, oferindu-și serviciile, contra unei sume modice, șoferilor străini de autocamioane ce tranzitează România. Vezi definitia »
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z