Definita cuvantului toropală
toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu toropală
OSTEOFLEBÍTĂ s. f. inflamație a venelor din interiorul oaselor. (< fr. ostéophlebite) Vezi definitia »
CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle. Vezi definitia »
boánă (boáne), s. f. – Grăunte, boabă, bacă. Germ. Bohne (DAR). În Trans., rar. Vezi definitia »
HAGÁDĂ s. f. povestire referitoare la ieșirea evreilor din Egipt, însoțită de cântece tradiționale ebraice. (< germ. Haggada) Vezi definitia »
CATAFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunză redusă, de forma unor solzi, care se găsește pe tulpinile subpământene sau la exteriorul mugurilor. [< engl. cataphyll, cf. gr. kata – în jos, phyllon – frunză]. Vezi definitia »