Definita cuvantului trei
tréi num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trei
pei1 adj. m. sg. (reg.; despre cai) cenușiu, murg. Vezi definitia »
DEI-/DEO- elem. „zeu, zeitate”. (fr. déi-, déo-, cf. lat. deus) Vezi definitia »
GRINDÉI, grindeie, s. n. 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente. 2. Grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal). ♦ Bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc. – Grindă + suf. -ei. Cf. bg. gredel, scr. gredelj. Vezi definitia »
FRECĂȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat + suf. -ei. Vezi definitia »
năvrăpéi s.m. pl. (reg.) numele unei plante; năvalnic. Vezi definitia »