Definita cuvantului tren
tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tren
IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus]. Vezi definitia »
FITOPATOGÉN, -Ă adj. (despre factori ecologici) care produce îmbolnăvirea plantelor. (< fr. phytopatogène) Vezi definitia »
AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [< lat. ambigenus]. Vezi definitia »
EPICÉN, epicene, adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus. Vezi definitia »
TOXIGÉN, -Ă adj. care produce toxine. (< fr. toxigène, germ. toxigen) Vezi definitia »