nicăiéri adv. – În nici o parte, niciunde. – Var. (înv.) necăire(a), nicăi(u)re(a). Mr. necal’urea, megl. nicăl’ura. Lat. nĕc urmat de o combinație de tipul *alibi volet, cf. aiurea. După Pușcariu 1178 și Pascu, I, 33, din nec aliuba. Vezi definitia »

HIDROCORALIÉRI s. m. pl. ordin de celenterate hidrozoare: polipii cu schelet de calcar, care trăiesc în colonii. (< fr. hydrocoralliaires) Vezi definitia »

SAIMÍRI s. m. maimuță mică din America tropicală, cu coada lungă, neprehensilă; maimuță cu cap de mort. (< fr. saïmiri) Vezi definitia »

ijderí (ijderésc, – ít), vb. – 1. A afla, a descoperi, a inventa. – 2. A stîrni, a îmboldi, a ațîța. – 3. A se ivi, a proveni, a se naște. – Var. ijdări, ijdăni, izdări, izdăni, jidări, jidărî, zădărî. Sl. izdirati, cf. sb. izdirati se na koga „a trata pe cineva cu asprime”, bg. dirjă „a scormoni”, zadiram „a face să turbeze”. Sînt cuvinte înv. la toate sensurile și cu toate var., cu excepția lui zădărî, cu sensul lui bg. Explicațiile anterioare nu satisfac cuvîntul identic cu a îndîrji (Cihac, II, 147); din sl. izgnati „a expulza”, cf. izgoni (Tiktin). Cf. Scriban, care pleacă de la un sl. izdirati. – Der. ijderitor, adj. (creator); ijderenie (var. ijdăranie, ijderanie), s. f. (proveniență, origine); izdăritură, s. f. (proiect; creație); zădărîtor, adj. (iritant); zădăreală, s. f. (ațîțare, incitare). Vezi definitia »

GUNGURÍ, pers. 3 gungurește, vb. IV. Intranz. v. gânguri (2). Vezi definitia »