Definita cuvantului trist
trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu trist
AFRICANÍST, -Ă, africaniști, -ste, s. m. și f. Africanolog. – Din fr. africaniste. Vezi definitia »
NAȚIONÁL-SOCIALÍST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste. Vezi definitia »
CULTÍST, -Ă adj. Referitor la cultism. [< fr. cultiste]. Vezi definitia »
SUBARBÚST s.m. Arbust mai mic de un metru. ♦ Plantă care are tulpina lemnoasă numai la bază, restul acesteia și ramurile fiind erbacee. [< sub- + arbust, după fr. sous-arbrisseau]. Vezi definitia »
MODÉST, -Ă adj. 1. lipsit de îngâmfare; nepretențios. 2. mic; lipsit de importanță sau de strălucire. (< lat. modestus, fr. modeste, it. modesto) Vezi definitia »