Definita cuvantului troiță
tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu troiță
a pune în probă expr. (pol., înv.) a lua la bătaie (un delincvent în incinta secției de poliție). Vezi definitia »
anchétă (anchéte), s. f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj. Vezi definitia »
AXOÍDĂ s. f. curbă, loc geometric al axei instantanee de rotație în mișcarea unui corp rigid. (după engl. axoid) Vezi definitia »
subseáră adv. (reg.) pe înserat; în amurg; seara. Vezi definitia »
PAVÁNĂ s.f. Vechi dans spaniol și italian, cu ritm și mișcări lente; melodia acestui dans. [< sp. pavana, fr. pavane]. Vezi definitia »