Definita cuvantului troiță
tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu troiță
BERJÉRĂ s. f. fotoliu larg și adânc, cu spătar înalt, ușor prelungit lateral. (< fr. bergère) Vezi definitia »
RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosource. Vezi definitia »
ANTIBIOGRÁMĂ, antibiograme, s. f. Determinare, prin diverse procedee de laborator, a gradului de sensibilitate a unui microb la antibiotice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiogramme. Vezi definitia »
STRÚMĂ s. f. 1. (med.) gușă. ◊ (bot.) protuberanță în formă de gușă. 2. formație tumorală de formă neregulată. (< fr. strume, lat. struma) Vezi definitia »
tarấncă, tărinci, s.f. (reg.) 1. fierul care leagă osia carului de perinoc. 2. schimbător de plug. Vezi definitia »