Definita cuvantului tuci
túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tuci
patlắci s.f. pl. (reg.) flori de grădină; cârciumărese. Vezi definitia »
CÂRPĂCÍ, cârpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci + suf. -ie. Vezi definitia »
MORÍSCI s. m. pl. Populație maură din Peninsulă Iberică, convertită cu forța la catolicism la mijlocul sec. XVI, persecutată și după creștinare și expulzată din Spania. – Din sp. morisco, fr. morisque. Vezi definitia »
RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci. Vezi definitia »
scotelíci, scotelíci, s.m. (reg.) persoană (mai ales copil) care caută, umblă peste tot, scotocește. Vezi definitia »