Definita cuvantului tuci
túci (-iuri), s. n. – 1. Fontă. – 2. Ceaun, oală, tingire. – Mr., megl. tuci. Tc. tuç, din per. tuč „bronz” (Șeineanu, II, 385; Lokotsch 2098), cf. ngr. τούτσι, alb., bg., sb. tuč. – Der. tuciuriu, adj. (negru, brunet, oacheș; cenușiu, cafeniu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tuci
SMÂNCÍ vb. IV v. smuci. Vezi definitia »
scofelíci s.m. sg. (reg.) persoană (mai ales copil) care scotocește peste tot; scofelitor. Vezi definitia »
scârmocí, scârmocésc, vb. IV (reg.) 1. a scormoni, a scotoci. 2. (refl.) a se neliniști, a se agita. 3. (refl.) a se răsuci, a se zvârcoli, a se contorsiona, a se încovriga (de durere). 4. (refl.) a se hârjoni. 5. (fig.) a vorbi ce nu trebuie. Vezi definitia »
CRĂCÍ, crăcésc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2. Vezi definitia »
trocí, trocésc, vb. IV (reg.) a tândăli, a se face că lucrează. Vezi definitia »